Aceasta este povestea personajului de la care provine numele de la contul meu ^^ Sper sa va placa.
Descriere
Puterea este un dar, dar și un blestem. Ce, aparent, pare a fi ușor, este aproape imposibil. Lumea Sarei se spulberă odată ce puterile îi sunt dezlănțuite chiar de ziua ei, iar presiunea pusă pe umeri ei de statutul ce îl deține o îndeamnă să meargă mai departe și să caute modalități de a învăța să-și controleze forțele. Drumul ce i se așterne în față este anevoios și plin de peripeții, dar nu poate da înapoi. Tot ce poate face este să meargă înainte.
Capitolul 1
Nu ințelegeam de ce eu trebuia să fiu ultima care iși primește aripile. Eram așa geloasă pe sora mea geamănă și pe frații și surorile mai mari. Ei toți se jucau acum... în aer. Numai eu stăteam pe marginea lacului și îi priveam din depărtare cum iși exersau tehnicile de zbor. Aleseseră să facă asta deasupra lacului pentru că, dacă vor cădea, măcar să fie în apă.
Eram tristă. Era și normal pentru că mă simțeam exclusă. Nu puteam să mă joc și eu cu ei și chiar voiam să pot și eu zbura.
— Sarah ! Vino! Vocea dulceagă ce îmi pronunța numele îi aparținea mamei mele, Soffia.
— Vin, mami! Am răspuns ridicându-mă în grabă de pe iarbă.
Acum câteva zile ceva înfricoșător mi s-a întâmplat, dar mama m-a asigurat că este în regulă. Sunt doar o parte din puterile mele ce ies la iveală. Acum câteva zile am omorât o pasăre. Cu dinții! Pur și simplu am simțit o dorință nebună de a-mi înfige dinții în acea ființă, deoarece simțeam ceva în ea. Ceva ce voiam să mănânc. Mama mi-a explicat că asta e latura mea de vampir pe care am moștenit-o de la bunicul. Din acea zi ochii mei au fost roșii în loc să aibă culoarea lor obișnuită, albastru. Și doi dințișori mi-au crescut mult mai mult decât ceilalți.
Ajunsă, în dreptul mamei mele, i-am zâmbit si am luat-o de mână. Îmi promisese că mă va duce într-un loc unde voi bea un suc special ce imi va face ochii să revină la culoarea normală. Mi-a mai spus și că vom merge doar noi două, fără vreunul din frații mei sau surorile mele. Eram nerăbdătoare să gust acea băutură de care îmi spusese mami. Mă întreb oare ce gust va avea?
Amândouă am urcat într-una din trăsurile trase de caii înaripați. Eu m-am așezat lângă geam fiindcă îmi plăcea foarte mult să zbor. Așa mă simțeam și eu mai aproape de restul familiei mele ce nu era nevoită să folosească o trăsură pentru a zbura.
— Mergem departe mami? Am întrebat-o din pură curiozitate, căci voiam să știu cât vom zbura. De obicei, luam trăsura trasă de caii înaripați doar când mergeam undeva departe. Dar mereu drumul putea fi mai lung sau mai scurt.
— O să vezi, scumpa mea. Imi răspunse ea cu zâmbetul pe buze mângaindu-mi un obraz. Mama mea era mereu blandă cu toată lumea. Poate și pentru ca era regină. Da, eu sunt o prințesă. Și chiar prințesa moștenitoare, având în vedere că sunt mezina familiei. Regatul nostru e unul mare, format din mai multe planete diferite. Regatul Gardania! Casa mea!
Tot drumul am stat cu ochii ațintiți pe fereastră privind peisajul din jurul nostru. La un moment dat, câțiva dintre soldați ni s-au alăturat. Soldați dragoni. Ei iși făceau rondurile asigurându-se că totul în apropierea castelului era în ordine. Ei erau cei care ne protejau. Desigur, mai erau și cei cinci gardieni care aveau în special grijă de mine, chiar dacă unii dintre ei îmi erau apropiați de vârstă, iar eu abia ce împlinisem șapte anișori. Totuși ei sunt cu mult mai puternici decât mine și sunt capabili să iși controleze puterile. În timp, eu voi deveni cu mult mai puternică decât ei. Mama imi spune mereu că eu am un dar special. Toate puterile familiei eu le dețin. Desigur că și ceilalți la fel, dar eu sunt moștenitoarea acestui regat. Poate că de asta trebuie să fac atâtea lecții. De pian. De dans. De scris. Și multe alte materii care mai de care.
Când am ajuns eram deja nerăbdătoare. Ajunsesem la un alt castel la care nu mai fusesem până acum. Dar în jurul lui erau mulți nori negri care întunecau totul și arătau că oricând vor da drumul la ploaie.
— Haide, Sarah! Mă îndemnă mama mea, prinzându-mă de mână și coborând amândouă din trăsură imediat ce aceasta a ajuns pe pământ. Sau, mai bine zis, pe unul din turnurile castelului.
Am fost întâmpinate de doamne, domnișoare și domni care ne-au salutat politicos, eu făcând o reverență, la fel ca mama mea, așa cum fusesem învățată. Mă înspăimântau puțin pentru că toți aveau ochii roșii și dinții măricei. Exact ca mine. Simțind că îmi e cam frică, mama nu mi-a dat drumul la mână, ci am început să înaintăm pe coridoarele lungi ale acestui castel sinistru.
Nu știu cât timp am tot mers, dar mi s-a părut o veșnicie, însă am ajuns în fața unei uși masive ce fu deschisă de două persoane dându-ne voie să pătrundem într-o sală frumos amenajată în mijlocul căreia se afla o masă cu două scaune. Pe masă se aflau cateva pahare cu o băutură de culoare roșie. M-am uitat către mama mea, iar aceasta mi-a zâmbit dându-mi de înțeles că totul este în regulă. Au pregătit toate astea pentru mine? Dar nu era ziua mea.
Nu am spus nimic. Am mers alături de mama până la masă unde ne-am așezat pe scaunele pregătite pentru noi.
— Bea scumpo. Vorbele mamei m-au îndemnat să îmi duc mâinile ușor pe unul din paharele ce erau destul de mari. Nu știam ce fel de băutura ar putea fi în aceste pahare, dar mama a dat afirmativ din cap așa că am început să beau conținutul paharului. Iar, odata ce am început, nu m-am mai putut opri până când nu am băut tot. Era bun! Nu puteam să descriu exact gustul, dar avea ceva ce te făcea să bei totul până la fund.
— E bun? Întrebarea veni din partea mamei mele, iar pe fața mea se conturase un zambet de satisfactie.
— Da! Foarte! Am spus punând paharul cu grije înapoi pe masă. În clipa următoare, lângă noi, apăru un domn necunoscut mie care o invita pe mama într-o altă încăpere pentru a discuta ceva. Astfel, eu am ajuns să stau singură în această încăpere mare savurând băutura ce era pusă în paharele rămase pe masă.
De undeva, din apropiere, se simțea un miros îmbietor ce mă făcea dornică să merg să văd ce anume era. Nu cunoșteam mirosul deci nu era de la o mâncare cunoscută mie. Probabil era un alt fel de mâncare nouă care era delicioasă.
Curioasă din fire, m-am ridicat de pe scaun începând să urmez direcția din care venea mirosul. Am mers pe niste coridoare până când am dat de o încapere . Din spatele ușii venea acel miros îmbietor așa că m-am apropiat și am apăsat ușor pe clanță lăsând apoi ușa să se deschidă încet. Ceea ce am văzut, însă, nu a fost deloc asemănător cu ceea ce mă așteptam să văd. Cu cât ușa se deschidea mai mult cu atât ochii mi se măreau, iar în clipa când s-a deschis de tot un țipat mi-a ieșit printre buze speriindu-i și pe cei ce se aflau în acea încăpere. Acolo erau animale și chiar și persoane din care se scotea sângele, iar apoi erau macelărite și tocate. Era o imagine de groază.
— Ce cauți aici, copilă? De unde ai aparut? Unul dintre bărbații din încăpere începu să se apropie de mine, moment în care am luat-o la fugă speriată. Nu eram speriată de ceea ce văzusem pe cât eram de speriată de faptul ca eu crezusem că acolo e ceva delicios.
În alergarea mea frenetică m-am lovit de cineva și am căzut jos. Abia când brațele cuiva m-au înconjurat am îndrăznit să deschid ochii întâlnind expresia îngrijorată a mamei.
— Sarah! Ce s-a întâmplat? De ce ai plecat de la masă? Mă întrebă mama în timp ce mă strângea în brațe, iar eu plângeam.
— Am simțit un miros plăcut... și am vrut să văd de la ce vine... dar... dar... Nu am mai putut continua pentru că nu puteam să descriu în cuvinte ceea ce tocmai văzusem. Printre buzele ei se strecură un oftat ușor.
— Sarah, scumpo, tu ești o parte vampir. Știi cu ce se hrănesc vampirii? Am dat negativ din cap, moment în care mama a continuat. Vampiri se hrănesc cu sânge. În clipa aceea mama îmi prinse umerii mai strâns căci eu simțeam nevoia de a fugi. Eram speriată. Adică eu băusem sânge?
— Știu că nu e ceva foarte frumos scumpa mea și ași fi vrut să mai crești înainte să descoperi această latură a ta, dar tu te dezvolți înaintea celorlalți. Chiar și Mike și Jen nu au descoperit încă această latură, dar știu că ești puternică și, te rog din suflet, să nu le spui fraților și surorilor tale despre ceea ce ai băut. Privește partea buna, acum că ai băut ceea ce corpul iți cerea ai revenit la normal. Nu mai ai ochișorii roșii și nici caninii ieșiți în evidență.
O priveam cu ochii mari pe mama, ascultând cu atenție tot ceea ce îmi spune. De ce eu nu mi-am primit aripile dar sunt prima care descoperă această latură neplăcută? Nu e corect! Totuși, am dat din cap afirmativ ascultând de vorbele ei. Nu trebuia să le spun celorlalți despre ce am văzut sau ce am gustat aici.
Nu am mai stat nici măcar o clipă în acest loc. Am pornit spre casă numaidecât. Tot drumul am fost tristă și nu mi-am ridicat privirea nici măcar să privesc pe fereastră. Tot ce am făcut a fost să o țin strâns de mână.
Când am ajuns am coborât prima din trăsură și imediat am fost întâmpinată de cele două surori mai mari, Jeniffer și Jenny, care au început să alerge în jurul meu.
— Cum a fost? A fost frumos? De ce ai ochii roșii? Iarași te-ai speriat de ceva și ai fugit repede sub fusta mamei? Plângăcioasa! Plângăcioasa!
Așa au fost ele de când pot ține eu minte. Mereu se legau de punctele mele slabe. Voiam să le spun ce am văzut. Voiam să le spun de ce am ochii înroșiți de la plâns. Dar nu puteam. Așa că tot ce am făcut a fost să plâng din nou. Mama nu mai era lângă noi așa că nu a auzit nimic din ce au spus surorile mele.
— Terminați! Nu vă mai legati de ea! Sunteți mai mari decât ea , ar trebui să vă comportați ca atare! Vocea ușor răstită le potoli pe cele două energice, iar persoana care vorbise se apropie de mine îmbrătisându-mă.
— Haide! Nu mai plânge! Ști doar că așa sunt ele. Nu le băga în seamă.
Chiar daca îmi spunea să nu mai plâng și mă mângâia ușor pe cap eu tot plângeam. A fost o zi lungă pentru mine și plină de momente neplăcute. Dar mă simțeam bine să fiu ținută în brațe de el, de fratele meu, Jamie. Chiar dacă e doar cu un an mai mare ca mine el mereu a avut grijă de mine și mi-a luat apărarea. El chiar e un frate mai mare bun. Și Mike e, dar el e cam laș spre deosebire de Jamie.
Acesta a fost primul capitol al acestei povești ^^ Sper să vă placă.
Am să vă dau câteva note explicative despre câți frați și surori are defapt Sarah.
Sarah e mezina familiei chiar dacă are o soră geamănă, May, care a venit pe lume cu câteva minute înaintea ei. Ea are 7 anișori.
Jamie și Kaname [Kaname e fată] sunt cu un an mai mari ca Sarah și sunt , de asemenea gemeni. Ei au 8 ani [în acest capitol]
Jeniffer și Jenny sunt gemene și au 9 ani, iar Mike și Jen [Jen e fată iar Mike băiat] sunt și ei tot gemeni și au 10 ani.
Deci Sarah are în total 2 frați mai mari și 5 surori mai mari.
Cam atât pe ziua de azi. Vă aștept la următorul capitol ^^
Descriere
Puterea este un dar, dar și un blestem. Ce, aparent, pare a fi ușor, este aproape imposibil. Lumea Sarei se spulberă odată ce puterile îi sunt dezlănțuite chiar de ziua ei, iar presiunea pusă pe umeri ei de statutul ce îl deține o îndeamnă să meargă mai departe și să caute modalități de a învăța să-și controleze forțele. Drumul ce i se așterne în față este anevoios și plin de peripeții, dar nu poate da înapoi. Tot ce poate face este să meargă înainte.
Capitolul 1
Nu ințelegeam de ce eu trebuia să fiu ultima care iși primește aripile. Eram așa geloasă pe sora mea geamănă și pe frații și surorile mai mari. Ei toți se jucau acum... în aer. Numai eu stăteam pe marginea lacului și îi priveam din depărtare cum iși exersau tehnicile de zbor. Aleseseră să facă asta deasupra lacului pentru că, dacă vor cădea, măcar să fie în apă.
Eram tristă. Era și normal pentru că mă simțeam exclusă. Nu puteam să mă joc și eu cu ei și chiar voiam să pot și eu zbura.
— Sarah ! Vino! Vocea dulceagă ce îmi pronunța numele îi aparținea mamei mele, Soffia.
— Vin, mami! Am răspuns ridicându-mă în grabă de pe iarbă.
Acum câteva zile ceva înfricoșător mi s-a întâmplat, dar mama m-a asigurat că este în regulă. Sunt doar o parte din puterile mele ce ies la iveală. Acum câteva zile am omorât o pasăre. Cu dinții! Pur și simplu am simțit o dorință nebună de a-mi înfige dinții în acea ființă, deoarece simțeam ceva în ea. Ceva ce voiam să mănânc. Mama mi-a explicat că asta e latura mea de vampir pe care am moștenit-o de la bunicul. Din acea zi ochii mei au fost roșii în loc să aibă culoarea lor obișnuită, albastru. Și doi dințișori mi-au crescut mult mai mult decât ceilalți.
Ajunsă, în dreptul mamei mele, i-am zâmbit si am luat-o de mână. Îmi promisese că mă va duce într-un loc unde voi bea un suc special ce imi va face ochii să revină la culoarea normală. Mi-a mai spus și că vom merge doar noi două, fără vreunul din frații mei sau surorile mele. Eram nerăbdătoare să gust acea băutură de care îmi spusese mami. Mă întreb oare ce gust va avea?
Amândouă am urcat într-una din trăsurile trase de caii înaripați. Eu m-am așezat lângă geam fiindcă îmi plăcea foarte mult să zbor. Așa mă simțeam și eu mai aproape de restul familiei mele ce nu era nevoită să folosească o trăsură pentru a zbura.
— Mergem departe mami? Am întrebat-o din pură curiozitate, căci voiam să știu cât vom zbura. De obicei, luam trăsura trasă de caii înaripați doar când mergeam undeva departe. Dar mereu drumul putea fi mai lung sau mai scurt.
— O să vezi, scumpa mea. Imi răspunse ea cu zâmbetul pe buze mângaindu-mi un obraz. Mama mea era mereu blandă cu toată lumea. Poate și pentru ca era regină. Da, eu sunt o prințesă. Și chiar prințesa moștenitoare, având în vedere că sunt mezina familiei. Regatul nostru e unul mare, format din mai multe planete diferite. Regatul Gardania! Casa mea!
Tot drumul am stat cu ochii ațintiți pe fereastră privind peisajul din jurul nostru. La un moment dat, câțiva dintre soldați ni s-au alăturat. Soldați dragoni. Ei iși făceau rondurile asigurându-se că totul în apropierea castelului era în ordine. Ei erau cei care ne protejau. Desigur, mai erau și cei cinci gardieni care aveau în special grijă de mine, chiar dacă unii dintre ei îmi erau apropiați de vârstă, iar eu abia ce împlinisem șapte anișori. Totuși ei sunt cu mult mai puternici decât mine și sunt capabili să iși controleze puterile. În timp, eu voi deveni cu mult mai puternică decât ei. Mama imi spune mereu că eu am un dar special. Toate puterile familiei eu le dețin. Desigur că și ceilalți la fel, dar eu sunt moștenitoarea acestui regat. Poate că de asta trebuie să fac atâtea lecții. De pian. De dans. De scris. Și multe alte materii care mai de care.
Când am ajuns eram deja nerăbdătoare. Ajunsesem la un alt castel la care nu mai fusesem până acum. Dar în jurul lui erau mulți nori negri care întunecau totul și arătau că oricând vor da drumul la ploaie.
— Haide, Sarah! Mă îndemnă mama mea, prinzându-mă de mână și coborând amândouă din trăsură imediat ce aceasta a ajuns pe pământ. Sau, mai bine zis, pe unul din turnurile castelului.
Am fost întâmpinate de doamne, domnișoare și domni care ne-au salutat politicos, eu făcând o reverență, la fel ca mama mea, așa cum fusesem învățată. Mă înspăimântau puțin pentru că toți aveau ochii roșii și dinții măricei. Exact ca mine. Simțind că îmi e cam frică, mama nu mi-a dat drumul la mână, ci am început să înaintăm pe coridoarele lungi ale acestui castel sinistru.
Nu știu cât timp am tot mers, dar mi s-a părut o veșnicie, însă am ajuns în fața unei uși masive ce fu deschisă de două persoane dându-ne voie să pătrundem într-o sală frumos amenajată în mijlocul căreia se afla o masă cu două scaune. Pe masă se aflau cateva pahare cu o băutură de culoare roșie. M-am uitat către mama mea, iar aceasta mi-a zâmbit dându-mi de înțeles că totul este în regulă. Au pregătit toate astea pentru mine? Dar nu era ziua mea.
Nu am spus nimic. Am mers alături de mama până la masă unde ne-am așezat pe scaunele pregătite pentru noi.
— Bea scumpo. Vorbele mamei m-au îndemnat să îmi duc mâinile ușor pe unul din paharele ce erau destul de mari. Nu știam ce fel de băutura ar putea fi în aceste pahare, dar mama a dat afirmativ din cap așa că am început să beau conținutul paharului. Iar, odata ce am început, nu m-am mai putut opri până când nu am băut tot. Era bun! Nu puteam să descriu exact gustul, dar avea ceva ce te făcea să bei totul până la fund.
— E bun? Întrebarea veni din partea mamei mele, iar pe fața mea se conturase un zambet de satisfactie.
— Da! Foarte! Am spus punând paharul cu grije înapoi pe masă. În clipa următoare, lângă noi, apăru un domn necunoscut mie care o invita pe mama într-o altă încăpere pentru a discuta ceva. Astfel, eu am ajuns să stau singură în această încăpere mare savurând băutura ce era pusă în paharele rămase pe masă.
De undeva, din apropiere, se simțea un miros îmbietor ce mă făcea dornică să merg să văd ce anume era. Nu cunoșteam mirosul deci nu era de la o mâncare cunoscută mie. Probabil era un alt fel de mâncare nouă care era delicioasă.
Curioasă din fire, m-am ridicat de pe scaun începând să urmez direcția din care venea mirosul. Am mers pe niste coridoare până când am dat de o încapere . Din spatele ușii venea acel miros îmbietor așa că m-am apropiat și am apăsat ușor pe clanță lăsând apoi ușa să se deschidă încet. Ceea ce am văzut, însă, nu a fost deloc asemănător cu ceea ce mă așteptam să văd. Cu cât ușa se deschidea mai mult cu atât ochii mi se măreau, iar în clipa când s-a deschis de tot un țipat mi-a ieșit printre buze speriindu-i și pe cei ce se aflau în acea încăpere. Acolo erau animale și chiar și persoane din care se scotea sângele, iar apoi erau macelărite și tocate. Era o imagine de groază.
— Ce cauți aici, copilă? De unde ai aparut? Unul dintre bărbații din încăpere începu să se apropie de mine, moment în care am luat-o la fugă speriată. Nu eram speriată de ceea ce văzusem pe cât eram de speriată de faptul ca eu crezusem că acolo e ceva delicios.
În alergarea mea frenetică m-am lovit de cineva și am căzut jos. Abia când brațele cuiva m-au înconjurat am îndrăznit să deschid ochii întâlnind expresia îngrijorată a mamei.
— Sarah! Ce s-a întâmplat? De ce ai plecat de la masă? Mă întrebă mama în timp ce mă strângea în brațe, iar eu plângeam.
— Am simțit un miros plăcut... și am vrut să văd de la ce vine... dar... dar... Nu am mai putut continua pentru că nu puteam să descriu în cuvinte ceea ce tocmai văzusem. Printre buzele ei se strecură un oftat ușor.
— Sarah, scumpo, tu ești o parte vampir. Știi cu ce se hrănesc vampirii? Am dat negativ din cap, moment în care mama a continuat. Vampiri se hrănesc cu sânge. În clipa aceea mama îmi prinse umerii mai strâns căci eu simțeam nevoia de a fugi. Eram speriată. Adică eu băusem sânge?
— Știu că nu e ceva foarte frumos scumpa mea și ași fi vrut să mai crești înainte să descoperi această latură a ta, dar tu te dezvolți înaintea celorlalți. Chiar și Mike și Jen nu au descoperit încă această latură, dar știu că ești puternică și, te rog din suflet, să nu le spui fraților și surorilor tale despre ceea ce ai băut. Privește partea buna, acum că ai băut ceea ce corpul iți cerea ai revenit la normal. Nu mai ai ochișorii roșii și nici caninii ieșiți în evidență.
O priveam cu ochii mari pe mama, ascultând cu atenție tot ceea ce îmi spune. De ce eu nu mi-am primit aripile dar sunt prima care descoperă această latură neplăcută? Nu e corect! Totuși, am dat din cap afirmativ ascultând de vorbele ei. Nu trebuia să le spun celorlalți despre ce am văzut sau ce am gustat aici.
Nu am mai stat nici măcar o clipă în acest loc. Am pornit spre casă numaidecât. Tot drumul am fost tristă și nu mi-am ridicat privirea nici măcar să privesc pe fereastră. Tot ce am făcut a fost să o țin strâns de mână.
Când am ajuns am coborât prima din trăsură și imediat am fost întâmpinată de cele două surori mai mari, Jeniffer și Jenny, care au început să alerge în jurul meu.
— Cum a fost? A fost frumos? De ce ai ochii roșii? Iarași te-ai speriat de ceva și ai fugit repede sub fusta mamei? Plângăcioasa! Plângăcioasa!
Așa au fost ele de când pot ține eu minte. Mereu se legau de punctele mele slabe. Voiam să le spun ce am văzut. Voiam să le spun de ce am ochii înroșiți de la plâns. Dar nu puteam. Așa că tot ce am făcut a fost să plâng din nou. Mama nu mai era lângă noi așa că nu a auzit nimic din ce au spus surorile mele.
— Terminați! Nu vă mai legati de ea! Sunteți mai mari decât ea , ar trebui să vă comportați ca atare! Vocea ușor răstită le potoli pe cele două energice, iar persoana care vorbise se apropie de mine îmbrătisându-mă.
— Haide! Nu mai plânge! Ști doar că așa sunt ele. Nu le băga în seamă.
Chiar daca îmi spunea să nu mai plâng și mă mângâia ușor pe cap eu tot plângeam. A fost o zi lungă pentru mine și plină de momente neplăcute. Dar mă simțeam bine să fiu ținută în brațe de el, de fratele meu, Jamie. Chiar dacă e doar cu un an mai mare ca mine el mereu a avut grijă de mine și mi-a luat apărarea. El chiar e un frate mai mare bun. Și Mike e, dar el e cam laș spre deosebire de Jamie.
Acesta a fost primul capitol al acestei povești ^^ Sper să vă placă.
Am să vă dau câteva note explicative despre câți frați și surori are defapt Sarah.
Sarah e mezina familiei chiar dacă are o soră geamănă, May, care a venit pe lume cu câteva minute înaintea ei. Ea are 7 anișori.
Jamie și Kaname [Kaname e fată] sunt cu un an mai mari ca Sarah și sunt , de asemenea gemeni. Ei au 8 ani [în acest capitol]
Jeniffer și Jenny sunt gemene și au 9 ani, iar Mike și Jen [Jen e fată iar Mike băiat] sunt și ei tot gemeni și au 10 ani.
Deci Sarah are în total 2 frați mai mari și 5 surori mai mari.
Cam atât pe ziua de azi. Vă aștept la următorul capitol ^^
